gliom

Glioamele i-au provocat pe neurochirurgi încă de la începutul anilor 1900 datorită caracteristicilor lor moleculare complexe și diverse. Sunt cele mai frecvente tumori cerebrale primare, care provin din celule gliale (astrocite, oligodendrocite și celule ependimale) din creier și măduva spinării. Tumorile sunt descrise în funcție de celula de origine și anume, astrocitoame, oligodendroglioame și, respectiv, ependimoame. Oligodendroglioamele au rezultate mai bune decât celelalte două.

Glioamele sunt clasificate 1-4 pe baza caracteristicilor lor histologice și moleculare, așa cum este recomandat de cea mai recentă clasificare a OMS. Progresul în domeniul neuropatologiei a jucat un rol esențial în îmbunătățirea înțelegerii, diagnosticării și tratamentului gliomelor. Apariția profilării moleculare a revoluționat înțelegerea noastră asupra gliomelor, permițând o clasificare mai precisă și strategii de tratament personalizate. Tumorile de gradul 1 au cel mai bun prognostic, în timp ce gradul 4 au un prognostic mai prost.

Pacienții care au glioame au de obicei unele sau toate dintre următoarele probleme:

•  Crize epileptice
•  Dureri de cap – dureri de cap cu debut recent sau o schimbare a caracterului durerilor de cap de lungă durată
•  Vedere neclara
•  Dificultate de a vorbi sau de a înțelege
•  Memoria redusă sau schimbarea comportamentului
•  Slăbiciune sau stângăcie a mâinilor sau picioarelor
•  Somnolență

Înainte de a începe operația de gliom, o bună evaluare este crucială. Aceasta include o istorie detaliată și o examinare, inclusiv evaluarea stării funcționale. În continuare, neuroradiologul efectuează un RMN detaliat al creierului, care include studii precum perfuzie, spectroscopie, tractografie și RMN funcțional pentru a diagnostica cu precizie glioamele și pentru a oferi neurochirurgului informații valoroase despre cum să efectueze operația în siguranță.

Intervenția chirurgicală este primul pas în managementul glioamelor, în principal pentru a îndepărta cât mai mult din tumoră posibil și pentru a obține țesut pentru o histopatologică. Pentru tumorile de gradul 1, excizia completă a tumorii este tratamentul de elecție ori de câte ori este fezabil. Pentru tumorile de gradul 2-4, intervenția chirurgicală este urmată de radiații și chimioterapie.

În unele glioame adânci, sau dacă starea pacientului nu este bună, se efectuează numai o biopsie stereotactică pentru a obține o cantitate mică de țesut pentru a obține un diagnostic histologic. Operațiile în stare de veghe sunt efectuate atunci când tumorile sunt localizate în sau în jurul zonelor importante care controlează limbajul, mișcarea mâinilor și picioarelor și vederea. Neuronavigația ajută la localizarea cu precizie a tumorii și a părților importante ale creierului, iar ultrasunetele intraoperatorii ajută chirurgul să elimine mai multe tumori, fiind în același timp în siguranță.

Pe lângă tehnicile microchirurgicale și monitorizarea neurofiziologică intraoperatorie, o altă descoperire în neurochirurgie este utilizarea ghidajului de fluorescență intraoperatorie pentru rezecția gliomului. Această tehnică se bazează pe interacțiunea dintre agenții fluorescenți și celulele gliomului pentru a îmbunătăți detectarea tumorii macroscopice în timpul intervenției chirurgicale. Acidul 5-aminolevulinic (5-ALA) atunci când este administrat oral pacientului înainte de intervenția chirurgicală, este preluat selectiv de celulele tumorale și metabolizat ducând la producerea de protoporfirine care sunt fluorescente. Acest lucru le face vizibile și distinse de creierul normal după aplicarea anumitor filtre atașate la microscopul operator.

Integrarea ghidajului de fluorescență în chirurgia gliomului are mai multe avantaje:

• Țesutul gliomului devine vizibil distinct de creierul normal, ajutând neurochirurgul să identifice cu precizie marginile tumorii și să evite lăsarea neintenționată a tumorii.
• Realizarea unei rezecții maxime sigure
• Oferă feedback în timp real
• Supraviețuire îmbunătățită

Cea de-a 5-a și cea mai recentă ediție a clasificării glioamelor OMS, reprezentând o schimbare de paradigmă în diagnosticul acestor tumori, încorporează caracteristici moleculare în criteriile histologice.

• Integrarea markerilor moleculari: Cea mai recentă clasificare pune accent pe markerii moleculari, cum ar fi mutațiile genei izocitrat dehidrogenazei (IDH), co-deleția 1p/19q și metilarea promotorului MGMT. Acești markeri joacă un rol în diagnosticarea precisă, predicția rezultatelor și ghidarea deciziei de tratament.
• Co-deleția 1p/19q este adesea observată în oligodendroglioame și prezice un răspuns favorabil la tratament
• Categoriile IDH-mutant și IDH-wildtype: Clasificarea distinge acum între IDH-mutant și IDH-tip sălbatic glioame, unde acestea din urmă sunt acum clasificate ca glioblastoame, indiferent de orice alte caracteristici.
• Mutația H3K27M: frecventă în glioamele difuze de linie mediană, această mutație conferă în general un prognostic prost în cazurile pediatrice.

Echipa noastră de neurochirurgie interacționează foarte strâns cu oncologii de radiații și medici, participând la o reuniune a consiliului pentru tumori de două ori pe săptămână. O strategie de tratament adecvată este implementată folosind cele mai recente linii directoare de clasificare pentru a asigura rezultate optime pentru pacienții noștri
Cercetările continuă să dezvăluie noi modificări moleculare care implică faptul că o terapie țintită specifică poate fi disponibilă în viitor, care va transforma rezultatele în glioame.
Urmărirea pe tot parcursul vieții a pacienților cu gliom este un pas critic și esențial în management. Acești pacienți vor fi supuși RMN la intervale regulate pentru a asigura controlul bolii.

Pentru a afla mai multe despre glioamele adulților, contactați echipa noastră cu experiență de la Centrul de Cancer Proton Apollo